Bijuterii din lana filtuita

Acest articol a fost realizat de talentedenazdravani cu sponsorizarea Arthobbycreativ.

V-am mai povestit despre provocările pe care editura Casa le lansează cu fiecare număr al colecţiei Idei creative. Vara aceasta două dintre noile apariţii au fost dedicate lânei filţuite: una pe gustul copiilor, cu animăluţe, una mai pentru cei mari, cu bijuterii. Mi-am făcut conştiincioasă temele, am citit şi răscitit indicaţiile din fiecare carte, apoi am cerut consultanţă. A urmat un lung telefon pe tema lânei filţuite cu cei de la Art&Hobby Creativ, în care am dezbătut nu numai problema materialelor necesare, ci şi cum se folosesc acestea. Despre fiecare dintre ele la momentul potrivit, adică în momentul în care le-am folosit.

 

Menţionez că fiecare dintre cele două volume abordează o tehnică diferită. Azi mă opresc la cel cu bijuteriile, pentru că – sincer – a fost mult mai simplu, şi decât volumul cu animăluţe filţuite, dar şi faţă de ceea ce mă aşteptam eu. Nu m-am orientat decât spre cercei, prima pentru că au o şansă adevărată să fie purtaţi. Colierele ar fi fost doar moft, deşi încă mi-a rămas pe listă varianta cu pandantiv, care schimbă calculele. Din nefericire am o alergie destul de ciudată, şi orice lucru mai aspru care vine în contact agresiv cu pielea îmi provoacă o reacţie foarte neplăcută. Acesta este motivul pentru care unul din „ingredientele” necesare în procesul de creaţie m-a ajutat foarte mult. O să vedeţi mai jos despre ce este vorba.

 

Lana color pentru paslare 30gr. Aşadar, am avut nevoie de ingredientul principal, lâna colorată. Aveam de ales între pachete de lână cu 10 culori şi pachete mari, cu o singură culoare, de 30 de grame. În funcţie de ce vă propuneţi, le puteţi combina. Pentru bijuterii de exemplu merge foarte bine cel de 10, pentru animăluţe, unde cantitatea necesară este mai mare, puteţi alege culoarea dominantă.

Un al doilea element a fost baza de lucru, un suport din burete presat, pe care am modelat formele. Buretele a fost marea mea surpriză, căutam de multă vreme plăcuţele acestea, şi nici nu le găseam, pentru că nu ştiam cum se numesc. Sunt ideale pentru a confecţiona o rotiţă pentru împletit brăţările prieteniei, iar dintr-un astfel de suport puteţi confecţiona patru bucăţi.

Pentru a continua procesul indicat în volumul de la editura Casa, a fost nevoie de apă călduţă şi săpun. Am aşezat suportul din burete pe o tavă, preventiv, am pregătit cantitatea de lână necesară – noroc cu cântarul de bucătărie, că poate fi extrem de precis – apoi am început să pregătesc bilele. Săpunul nu e chiar orice săpun, ci este unul cu extract ulei de măsline. Îmi era un pic teamă de procesul îndelungat de frământare a bilelor, şi chiar dacă la final pielea mea a simţit, nu era nici pe departe atât de deranjant cum ştiam. Săpunul are utilizări multiple, nu doar protejează pielea, ci şi firele de pâslă. Poate fi folosit şi pentru spălarea pensulelor artistice, protejând şi firele acestora. Nu sunt foarte sigură, dar din ce l-am simţit, cred că are şi glicerină.

Când bilele au fost gata, le-am clătit şi le-am lăsat la uscat. Cum nu mi-au ieşit perfecte unele dintre ele, şi păreau să se desfacă precum nucile, am improvizat şi am folosit un ac de filţuit să rezolv problema şi să prind bine între ele cele două părţi. Împăturirea ghemotocului de la început nu mi-a ieşit foarte bine, aici mai e de exersat, în aşa fel încât bila să iasă perfectă.

Al doilea model exersat a fost cel cu spirală. Se suprapun două (sau mai multe, după gust) straturi de lână colorată, se umezesc, şi se răsucesc ca la ruladă, strâns. Eu le-am presat să scot apa, căci am pus cam multă , apoi n-am mai avut răbdare să se usuce şi le-am strâns în prosop. Le-am tăiat cu cutterul, dar cred că ar fi fost mai fain dacă aveam răbdare să se usuce.

 

Finalul a fost unul relaxat. Am folosit ace pentru mărgele, foarte fine şi subţiri, care au trecut cu destulă uşurinţă prin pâslă. Aveam şi ace pentru cercei, mai groase, a fost imposibil să le trec prin bile, aşa că toate elementele au fost cusute cu nylon. Cutiile cu mărgele, jocul preferat al Irisucăi, s-a pus în valoare acum şi am reuşit să obţinem ceva modele mai variate.