Toamna aceasta cea mai grea „provocare” pe care am acceptat-o a fost cea a lânei filţuite… provocare pe care am primit-o de la editura Casa odată cu numărul 93 al colecţiei Idei creative, Animale din lână filţuită. Nu aş fi reuşit să rezolv tema fără ajutorul magazinului Art&Hobby Creativ, care, pe lângă o sumedenie de sfaturi, mi-a oferit şi materialele necesare. Faţă de numărul cu Bijuterii, acesta nu părea mult mai dificil, motiv pentru care tehnica propusă – cu acul de filţuit – a fost prima încercată.
Toamna aceasta cea mai grea „provocare” pe care am acceptat-o a fost cea a lânei filţuite… provocare pe care am primit-o de la editura Casa odată cu numărul 93 al colecţiei Idei creative, Animale din lână filţuită. Nu aş fi reuşit să rezolv tema fără ajutorul magazinului Art&Hobby Creativ, care, pe lângă o sumedenie de sfaturi, mi-a oferit şi materialele necesare. Faţă de numărul cu Bijuterii, acesta nu părea mult mai dificil, motiv pentru care tehnica propusă – cu acul de filţuit – a fost prima încercată.
Nu ne-am înţeles, aşa că a rămas ca Iris: şoriceii. Am citit încă odată
cele patru pagini despre materiale, unelte şi paşii de lucru, şi ne-am
apucat de treabă.
Am pregătit lână colorată, baza de lucru – un suport din burete presat, şi acele de filţuit. Am primit şi un mâner pentru ace,
în care am fixat cele şase ace noastre. Şi de aici a început
distracţia. Cu acele prinse în mâner ne-am descurcat cât timp aveam o
bilă mare de lână. Dar pe măsură ce aceasta se micşora, am început să
folosim un singur ac. Contrar ideii noastre, acul de filţuit nu e un ac
normal. Privit de aproape, are vârful, cam doi centimetri, cu câţiva
colţişori fini, care introduc firele de lână în interiorul ghemotocului,
acesta devenind din ce în ce mai bătut. Am lucram cu rândul, când eu,
când Iris, şi după primul şoricel au urmat trei zile în care nici la
tastatură nu puteam să scriu. Oricât ne-am dat noi silinţa să filţuim
numai lâna, ne-am filţuit şi degetele bine de tot. Am perseverat
amandouă, mai ales că ne-am necăjit foarte tare când rezultatul nostru
era foarte departe de imaginea din carte. După ce ne-am vindecat
degetele, am luat-o de la capăt… nici al doilea nu arăta extraordinar,
dar promitea. Ne-am decis apoi să facem breloc cu porcuşor de guineea,
care de data aceasta ne-a satisfăcut orgoliul. Ochii din lână nu prea
ne-au ieşit, aşa că am ales să-i coasem două mărgeluţe. Pentru cele trei
animăluţe am sacrificat două ace, care s-au rupt. Citisem în carte că,
dacă nu le foloseşti pe aceeaşi direcţie, şi le îndoi, se rup. Iris l-a
rupt pe primul, eu pe-al doilea… Al treilea a fost sacrificat săptămâna
trecută, când Iris a realizat balaurul pentru tema săptămânală de pe
site.
I-a plăcut foarte mult să lucreze cu lâna, chiar dacă s-a înţepat.
Pentru balaur a folosit ambele tehnici. Capetele şi corpul de bază le-a
realizat cu ajutorul apei şi săpunului, ca la bijuterii. Corpul l-a
făcut dintr-o bulina mare cenuşie, realizată cu apă, peste care a
filţuit cu acul un strat subţire verde. După modelul pe care i l-am
arătat, cu burtică şi pete, a adăugat galben. A filţuit cam mult burta,
şi bila de bază s-a cam turtit. Pentru finisarea balaurului am ajutat-o
să lipească sârma pluşată cu silicon fierbinte, şi i-am explicat cum să
confecţioneze coada din fetru. Decoraţiunile sunt ideea ei, două capete
mai prietenoase, două mai fioroase, în ton cu Halloweenul care se
apropie. Acum se gândeşte cum anume ar putea folosi lâna pentru
decoraţiuni de sărbători, şi deja ia în calcul ceva mărţişoare.
