V-am mai povestit despre provocările pe care editura Casa le lansează cu fiecare număr al colecţiei Idei creative. Vara aceasta două dintre noile apariţii au fost dedicate lânei filţuite: una pe gustul copiilor, cu animăluţe, una mai pentru cei mari, cu bijuterii. Mi-am făcut conştiincioasă temele, am citit şi răscitit indicaţiile din fiecare carte, apoi am cerut consultanţă. A urmat un lung telefon pe tema lânei filţuite cu cei de la Art&Hobby Creativ, în care am dezbătut nu numai problema materialelor necesare, ci şi cum se folosesc acestea. Despre fiecare dintre ele la momentul potrivit, adică în momentul în care le-am folosit.
Menţionez că fiecare dintre cele două volume abordează o tehnică
diferită. Azi mă opresc la cel cu bijuteriile, pentru că – sincer – a
fost mult mai simplu, şi decât volumul cu animăluţe filţuite, dar şi
faţă de ceea ce mă aşteptam eu. Nu m-am orientat decât spre cercei,
prima pentru că au o şansă adevărată să fie purtaţi. Colierele ar fi
fost doar moft, deşi încă mi-a rămas pe listă varianta cu pandantiv,
care schimbă calculele. Din nefericire am o alergie destul de ciudată,
şi orice lucru mai aspru care vine în contact agresiv cu pielea îmi
provoacă o reacţie foarte neplăcută. Acesta este motivul pentru care
unul din „ingredientele” necesare în procesul de creaţie m-a ajutat
foarte mult. O să vedeţi mai jos despre ce este vorba.
Lana color pentru paslare 30gr. Aşadar, am avut nevoie de ingredientul
principal, lâna colorată. Aveam de ales între pachete de lână cu 10
culori şi pachete mari, cu o singură culoare, de 30 de grame. În funcţie
de ce vă propuneţi, le puteţi combina. Pentru bijuterii de exemplu
merge foarte bine cel de 10, pentru animăluţe, unde cantitatea necesară
este mai mare, puteţi alege culoarea dominantă.
Un al doilea element a fost baza de lucru, un suport din burete presat,
pe care am modelat formele. Buretele a fost marea mea surpriză, căutam
de multă vreme plăcuţele acestea, şi nici nu le găseam, pentru că nu
ştiam cum se numesc. Sunt ideale pentru a confecţiona o rotiţă pentru
împletit brăţările prieteniei, iar dintr-un astfel de suport puteţi
confecţiona patru bucăţi.
Pentru a continua procesul indicat în volumul de la editura Casa, a fost
nevoie de apă călduţă şi săpun. Am aşezat suportul din burete pe o
tavă, preventiv, am pregătit cantitatea de lână necesară – noroc cu cântarul de bucătărie, că poate fi extrem de precis – apoi am început să pregătesc bilele. Săpunul nu e chiar orice săpun, ci este unul cu extract ulei de măsline.
Îmi era un pic teamă de procesul îndelungat de frământare a bilelor, şi
chiar dacă la final pielea mea a simţit, nu era nici pe departe atât de
deranjant cum ştiam. Săpunul are utilizări multiple, nu doar protejează
pielea, ci şi firele de pâslă. Poate fi folosit şi pentru spălarea
pensulelor artistice, protejând şi firele acestora. Nu sunt foarte
sigură, dar din ce l-am simţit, cred că are şi glicerină.
Când bilele au fost gata, le-am clătit şi le-am lăsat la uscat. Cum nu
mi-au ieşit perfecte unele dintre ele, şi păreau să se desfacă precum
nucile, am improvizat şi am folosit un ac de filţuit
să rezolv problema şi să prind bine între ele cele două părţi.
Împăturirea ghemotocului de la început nu mi-a ieşit foarte bine, aici
mai e de exersat, în aşa fel încât bila să iasă perfectă.
Al doilea model exersat a fost cel cu spirală. Se suprapun două (sau mai
multe, după gust) straturi de lână colorată, se umezesc, şi se răsucesc
ca la ruladă, strâns. Eu le-am presat să scot apa, căci am pus cam
multă
, apoi n-am mai avut răbdare să se usuce şi le-am strâns în prosop.
Le-am tăiat cu cutterul, dar cred că ar fi fost mai fain dacă aveam
răbdare să se usuce.
Finalul a fost unul relaxat. Am folosit ace pentru mărgele, foarte fine
şi subţiri, care au trecut cu destulă uşurinţă prin pâslă. Aveam şi ace
pentru cercei, mai groase, a fost imposibil să le trec prin bile, aşa că
toate elementele au fost cusute cu nylon. Cutiile cu mărgele, jocul
preferat al Irisucăi, s-a pus în valoare acum şi am reuşit să obţinem
ceva modele mai variate.